Hidrokinetoterapia

Combinând hidroterapia cu kinetoterapia rezultă o ramură mai specială şi anume hidrokinetoterapia (gimnastica sub apă).

    Hidrokinetoterapia este un mijloc terapeutic dar şi de profilaxie deoarece se referă atât la măsuri de prevenţie (obezitate, osteoporoză) cât şi la măsuri de reabilitare neuromotorie sau musculo-scheletală.

    Hidrokinetoterapia se practică sub forma unor programe de exerciţii corective desfăşurate în unităţi acvatice situate în spitale, sanatorii, staţiuni sau în locaţii private special amenajate. Unităţile acvatice pot fi bazine cu apă încălzită sau termală, căzi de baie obişnuite sau special construite, bazine situate în aer liber, în care apa are calităţile necesare unui tratament corectiv, piscine subterane termale, etc.Temperatura apei din bazinele pentru hidrokinetoterapie are între 30 – 38°C. Apa folosită în bazinele de tratament hidrokinetoterapeutic trebuie să îndeplinească anumite proprietăţi de natură fizică şi chimică.

    Proprietăţile fizice ale apei folosită în hidrokinetoterapie sunt:

• să aibă miros de natură anorganică, minerală, cum este cazul sărurilor minerale sau al clorului;
• doar în funcţie de substanţele dizolvate în apă şi a particulelor aflate în suspensie, are culoare, miros şi gust;
• orice gust aparte al apei trebuie explicat prin prezenţa unui surplus de săruri minerale sau al altor elemente chimice cunoscute de către hidroterapeut.

    Proprietăţile chimice ale apei folosită în hidrokinetoterapie sunt:

• poate avea oxigen în plus dizolvat;
• poate avea elemente minerale dizolvate (Ca, Fe, Mg, etc.);
• poate fi sulfuroasă sau cloro-sodică;
• nu poate avea substanţe organice vii sau în descompunere – microorganisme sau amoniac, nitriţi, nitraţi, etc..

    Igiena bazinului de recuperare. Privind organizarea se impun:

• suprafaţa apei va fi de circa 1m² pentru fiecare pacient;
• adâncimea apei poate fi variabilă, dar nu peste 1,80 m;
• pe marginea bazinului trebuie plasaţi suporţi de prindere, bare de sprijin;
• apa poate să aibă o anumită cantitate de săruri minerale dizolvate, principalele elemente fiind sulful, iodul, clorura de sodiu, etc.;
• apa va fi schimbată periodic sau recirculată prin filtre; mai nou sunt construite piscine sub care se găsesc alte bazine de filtrare şi decantare a impurităţilor;
• dezinfecţia apei se face la intervalele stabilite prin norme stricte, impuse de fabricantul piscinei.

    Legat de pacient sunt necesare:

• păstrarea unei igiene individuale corespunzătoare: folosirea papucilor şi a costumului de baie, a halatului, a căştii, ochelarilor sau a prosopului propriu;
• duş înainte de lecţie şi la terminarea programului, păşirea prin bazinul cu clor, cel care asigură, odată în plus, igiena picioarelor;
• în incinta bazinului nu va intra nimeni, nici chiar terapeutul sau însoţitorul pacientului în haine de stradă;
• pacientul trebuie protejat împotriva răcelii.

Microclimatul normal din interiorul incintelor bazinelor cu profil hidrokinetoterapeutic se asigură prin buna încălzire şi ventilaţia corespunzătoare.

Acesta trebuie să aibă următorii parametrii:

• temperatura este dată de tipul de tratament;
• pentru înotul de recuperare diferenţele de temperatură din bazin în 24 ore nu trebuie să fie mai mari de 2 – 3° C;
• umiditatea este relativă 35 – 65%;
• concentraţia dioxidului de carbon din aer este de cel mult 1‰;
• apa caldă schimbă proprietăţile aerului din încăpere, chiar dacă există sisteme de aerisire şi poate provoca pacienţilor cefalee, astenie şi, implicit scăderea capacităţii de efort.

    Această terapie se bazează pe: mişcări active sau pasive sistemice (exerciţii fizice şi masaj, hidroterapie, termoterapie).

    Exerciţiile fizice folosite în programele de hidrokinetoterapie au la bază aceleaşi metode si tehnici ca şi cele executate în aer liber intr-un cabinet specializat de recuperare medicală, ţinându-se cont de principiile şi avantajele oferite de mediul acvatic.

    Beneficiile hidrokinetoterapiei:

• redobândirea/dobândirea mobilităţii articulare
• ameliorarea funcţionalităţii a organismului
• redobândirea/dobândirea coordonării
• creşterea forţei musculare
• scăderea spasticităţii
• corectarea deficienţelor (deformărilor) ale coloanei vertebrale
• îmbunătăţirea funcţiei respiratorii

    Contraindicaţii:

• reumatism Sokolschi Bouillaud (reumatismul articular acut,  cu caracter infectios, datorat infectiei care atinge articulaţiile cât şi inima, leziunile cardiace fiind consecutive);
• reumatisme degenerative în puseu acut;
• afecţiuni articulare acute;
• malformaţii cardiace;
• infecţii rino-sinuzale şi faringiene;
• hepatită;
• TBC pulmonar;
• epilepsie;
• afecţiuni dermatologice;
• leziuni de continuitate ale pielii;
• ulcere varicoase;
• incontinenţă urinară;
• conjunctivită virală;
• insuficienţă respiratorie severă;
• boli reumatice acute;
• alergii la clor;

sarcina, alăptarea, etc..

    Hidrokinetoterapia nu este indicată persoanelor care prezintă o stare generală deficitară, o afecţiune organică gravă, o maladie mentală avansată, o deteriorare senilă, etc.

    În cazul persoanelor care nu suferă de afecţiuni grave, şedinţa de acvatică realizată prin înot terapeutic poate dura aproximativ 45 minute – 1 oră, pentru obţinerea unor rezultate stabile. Întregul tratament se poate întinde pe o perioadă de timp foarte diferită, de la câteva luni până la câţiva ani, însă o activitate cu largă recunoaştere a beneficiilor induse cum este înotul trebuie să continue pe întreg parcursul vieţii.