Nevoia de exerciţiu fizic se înregistrează încă din perioada de creştere inducând modificări în dezvoltarea psihofizică şi lăsând o amprentă asupra organismului pe tot restul vieţii.
Îmbătrânirea reprezintă o parte integrantă a dezvoltării organismului, o diferenţiere în timp, caracterizată printr-o scădere în creştere. Este un proces fiziologic şi toate modificările celulare, reflectă situaţia anterioară sau o prefigurează pe cea viitoare.
Întreruperea activității profesionale provoacă un sentiment de inutilitate care determină pasivitate și resemnarea, alterând psihicul bătrânilor. Lipsa de mișcare atrage dupa sine atrofia musculară, redorile articulare, diminuarea funcțiiilor organelor, obezitatea și altele.
Plimbările, practicarea exerciţiului fizic, mersul pe bicicletă, tot ceea ce înseamnă mişcare în general, stimulează mintea, corpul, iar implicaţiile pe termen lung sunt benefice pentru organism. Prin diminuarea efortului, omul îşi diminuează şi din capacităţile sale fizico-motrice. Corpul nostru are nevoie de mişcare. Bolile de inimă, artrita, durerile de spate, fragilizarea oaselor – toate acestea şi altele apar în lipsa exerciţiului fizic. Fără exerciţiu, muşchii se micşorează şi solicită mai puţin oxigen de la inimă şi plămâni.
Mişcările odată cu înaintarea în vârstă devin greoaie, lipsite de supleţe şi forţă. Muşchii devin mai scurţi datorită unor modificări complexe biochimice în structura lor proteică şi în aceea a fibrelor. După vârsta de 50 de ani scade numărul fibrelor musculare active. La aceasta se adaugă creşterea fragilităţii oaselor, decalcifieri, ceea ce provoacă dureri osoase, de coloană, discopatii sau de tip sciatică, dureri reumatismale, care împreună cu depozitele disproporţionate de grăsime determină modificări de ţinută, un confort mai mare în anumite poziţii.
Exercitiul fizic sta la baza kinetoterapiei active și reprezintă actul motric repetat sistematic, care constituie mijlocul principal al realizării sarcinilor programului kinetoterapic.
Obiectivele antrenamentului fizic la vârstnici:
- managementul stresului;
- ameliorarea calității vieții;
- diminuarea anxietății și a depresiei;
- ameliorarea imaginii pozitive de sine;
- reducerea riscului apariției bolii coronariene;
- diminuarea frecvenței cardiace și a TA (în efortul submaximal);
- managementul obezității;
- reducerea riscului de apariție a osteoporozei (exerciții cu încărcare);
- ameliorarea metabolismului glucidic;
- ameliorarea forței și rezistenței musculare;
- ameliorarea flexibilității, coordonării și a balansului;
- diminuarea costurilor îngrijirilor medicale;
- ameliorarea simptomatologiei artrozelor;
- ameliorarea funcției imune;
- creșterea aportului de oxigen la creier (ameliorarea funcțiilor cognitive)
Imbatrânirea reprezintă un proces complex în care sunt implicați o multitudine de factori (patologici, genetici, stil de viață) și care frecvent se asociază cu o reducere a capacității funcționale și cu prezența unor boli cronice;
Inactivitatea fizică și prezența unui stil de viață sedentar reprezintă un factor de risc semnificativ care afectează starea de sănătate a vârstnicilor;
Scopurile unui program de antrenament fizic la vârstnici sunt menținerea unei capacități funcționale corespunzătoare unei vieți independente, reducerea riscului bolilor cardiovasculare, încetinirea progresiei bolilor cronice, promovarea unei stări psihologice de bine și furnizarea oportunităților pentru o viață socială activă;
Antrenamentul aerobic asigură reducerea disconfortului și a oboselii asociate efortului fizic, ameliorarea capacității funcționale maximale și a calității vieții, precum și reducerea riscului apariției unor boli (ateroscleroza, HTA, osteoporoza, diabetul zaharat noninsulinodependent);
In cazul vârstnicilor cardiaci, reabilitarea fizică reprezintă condiția cvasiobligatorie a refacerii parțiale a capacității de efort, care să le permită o viață activă, chiar daca aceasta se va limita doar la măsurile de autoîngrijire, munca casnică și la posibilitatea de a se deplasa singuri.
